SINGURA AVERE
.Zilele şi-au pus demult, haine de toamnă
şi nopţile se-nfăşoară-n călduros mantou,
anotimp-bilanţ, ce la meditaţie îndeamnă,
iar trecutu-l privim de pe un imens platou.
Anotimp de întrebări şi popas prin amintiri,
lasă-mi toamnă, anii să respire înc,-o vară
şi cu-nţelepciunea vârstei, prinsă în priviri,
escaladez chiar, munţii pentr-o primăvară.
Dar vraja noii primăveri mă prinde-n plasă,
tâmplele se-ncing si .... sar scântei-cuvânt,
le voi prinde-n salbă să le port odat' acasă,
e singura avere ce nu va fi risipită de vânt.
Prin lumea asta mare-s pom pe drum străin,
sădit într-un pământ cu hat, decis de soartă,
voi smulge, elibera pomul de blestemul-hain
şi va desfrunzi în locul cu nucul de la poartă.
24 Octombrie 2016 - MIT
-->
Comentarii