Sinucigașul
Mă simt sinucigaș.
Mi-am spintecat trupul din humă
Și l-am pus pe cântar.
Era inegal.
Din cavernă s-a evaporat
O suflare,
Ea rămânând
Să se încorporeze, cu alai,
În aceeași materie,
Puțin mai la vale.
Duhul
S-a ridicat înmiresmând văzduhul.
Îngerii l-au întâmpinat
Și l-au plimbat în Carul Mare
Prin Grădina Domnului și,
Înspăimântat de cele nevăzute,
S-a așezat pe covor de verdeață.
O mângâiere caldă
I-a spulberat durerea și tristețea.
Își găsise locul.
Eu, de-acum,
Mă despărțisem de mine,
Dar ca leguma, floarea sau copacul
Mi-am lăsat rădăcinile în pământ,
Acolo, de unde m-am născut.
Mare sinucigaș !
Trupul în Pământ...
Sufletul la Domnul Sfânt.
Nu sunt nicicum împăcat;
Stă, la rând, la judecat.
Ion Părăianu
-->
Comentarii
Eu, de-acum,
Mă despărțisem de mine,
Dar ca leguma, floarea sau copacul
Mi-am lăsat rădăcinile în pământ,
Acolo, de unde m-am născut.
Mare sinucigaș !
Trupul în Pământ...
Sufletul la Domnul Sfânt.
Nu sunt nicicum împăcat;
Stă, la rând, la judecat.