10. (sonet)
~ Zefir şi ambră ~
Cronica unei nopți fără sfârșit
Partea I: Apropierea şi Incantația Sudului
Şoapte aprinse de zăduf (sonetul X)
Să ne aprindă-n calda fantezie
Un aer greu, ce pulsează-n noapte,
Când peste noi coboară mii de șoapte,
Și-n pieptul nostru inima învie.
O febră adâncă, pură și pustie,
Topește-n jurul nostru forme coapte,
Lăsând ca trupul cald să se răscoapte
În astă mistică și lungă agonie.
Nu mai e loc de nicio reținere,
Căldura nopții curge prin artere
Ca un nectar aprins de zei pe masă.
Trăim o clipă plină de uimire,
În care ardem fără de durere,
Când lumea din afară nu ne pasă.
---
Motto: „O noapte caldă de vară este tot ce avem nevoie pentru a deveni nemuritori.” (Aforism clasic)
Dedicație: „Trupului și spiritului care s-au contopit sub zodia focului de vară, unde timpul a uitat să mai curgă.”
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii