Soarele meu de la Rasaritul cel de Sus

Nu ştiam, c-am să împart dragostea cu Tine,

oare, ce s-a modificat în mine ?

Ce a ieşit la lumină

prin poziţionarea ta, în a mea inimă ?

Din această ultimă confruntare

viaţa mea e acum, cum nu se poate mai clară!...

împodobită de virtuţi fermecătoare.

 

Şi dacă aş trăi o veşnicie

Te voi iubii şi eu

şi mă voi lăsa mereu,

iubită doar de Tine.

 

Dar...

Tu eşti Stăpânul Universului,

eu, o fragilă entitate,

predestinată durerii... stresului,

parte a unui tărâm tenebros

unde noaptea fără Tine

a devenit ameninţătoare,

misterioasă şi înfricoşătoare.

 

Un tărâm circumscris fricilor colective

care îţi arată infernul mult-temut

al psihozelor ancestrale,

cu profunzimile întunericului din noi

cum nu a mai fost

de-a lungul vremurilor antice şi medievale.1979306159?profile=original

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->