In memoriam, ALEX TATU,
Absolvent al Facultății de biologie
Plâng florile și gâzele pădurii
Și munți cu frunți înalte lăcrimează,
Când viața unui tânăr se retează
Strivindu-se-n capcanele naturii.
Albastrul cer, atunci se-negurează,
Prin văi se mișcă umbrele-nserării
Ce se ridică spre întinsul zării
Și tot ce-i vietate se-ntristează.
Pe lespedea de piatră priveghează
Cu jale, un stol de fluturi aurii
Și zumzet de insecte încetează
Căci vin și nimfe în straie alburii.
Din alte sfere tânărul veghează
Cum pe Terra ființa se-ntrupează.
Ioan Friciu, Sibiu, 20.07.2017

Comentarii