Aleargă vântul supărat prin grădini,
Este o zi ploioasă de târzie toamnă.
Sub vişin multe frunzele se adună,
Am strâns din vie mulţi ciorchini.
Câteva poveşti…câţiva prieteni,
Ascultăm mutica toamnei împreună.
Se apropie de noi o mică furtună,
Frunzele triste cad de pe tulpină.
Vântul îşi suflă pustietatea peste toate,
Ploaia rece se prelinge peste streşini,
Trag zăvorul porţii peste frunze uscate.
Latră tare câinii ascunşi pe sub poduri,
Nu-mi place a ploilor mare răutate,
Mă bucur, tu îmi eşti mereu alături.
6.10.2017
-->
Comentarii
Frumos sonet! Semn de plăcută lectură.