Din dalbi nămeţi se naşte primăvara,
Când se topesc sub soarele fierbinte
Şi anotimpul merge înainte
Grăbindu-se, că-l ia din urmă vara.
Şi ninge alb din meri, ca înainte,
C-atunci când noi ne întâlneam doar seara
Să ascultăm un greier cu vioara;
Sunt clipe de aducere aminte…
Ca să-mi exprim extazul n-am cuvinte,
Dar simt în nări plăcutele arome,
Ce-mi aşază proaspete în minte
Mii de imagini fine, policrome.
Divinităţii-i-nalţ o rugăciune,
S-avem natură fără stricăciune.
Ioan Friciu

Comentarii