Cad plopii obosiţi de vânt şi brumă
În lacul strălucind timid sub gheaţă
În aer totul pare o neumă
În moarte ne retragem, fără viaţă.
Prin vene se târăşte iz de humă
Când trupul va rămâne o paiaţă
Rostind mecanic ultima ei dumă
Cu zâmbet tâmp întipărit pe faţă.
Vom merge iar în pauza de moarte
Cu pana la subraţ dar cu speranţă
Că după noi va răsări o carte
Sau poate-n primăvară, noi, creanţa
Vom încasa şi viaţă, înc-o vară
Vom priponi în trupul de vioară.
de Viorel Gongu
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…Văzduhul pare mereu mai nemărginit, Acum pe Cer stelele toate au adormit, Prin zăpadă este acum liniștea tăcerii, Vin pe stradă mereu fulgii mari ai iernii. Urlă vântul aprig deseori în depărtare,Gradina mea nu mai are nici o culoare, Peste tot…
Citeste mai mult…
-->
Comentarii