sonetul primăverii
Renaște iar natura-n nemișcare,
Înfășurată-n șalul de zăpadă,
Un ghiocel începe să se vadă,
Ca un simbol înviorat de soare.
Se scutură din somnul ei gătită
Să-ntâmpine potopul de lumină,
Mijește mugur verde în grădină,
Și-apare ca o falnică ispită.
Se-aud cocorii cruciați în zare
Cum trec spre țara visurilor lor,
În dansul nupțial de madrigale.
Pe străzi apar dantelele cochete
În spleen al plimbărilor de seară,
Dansând în ritm duios de menuete.
4 martie 2012

Comentarii
Frumos sonet al primăverii