E clipa în care
îţi cresc pe umeri
ghirlandele oboselii dulci.
ca nişte semne
pe scoarţa unui copac
al vietii
cu ramuri ca nişte cupe
în care zace
învinsa pulbere-a privirii.
Iar tu
esti doar
susurul prelung
pe care-l fac
în jurul tău
fluturii lunatici.
Să nu-i alungi
cu privirea
şi nici cu resemnarea
din frumuseţea ta
necunoscută.
Titus Iordan
Comentarii
Minunat poem cu imagini inedite scris de un condei deprins a creea stări delicate dar profunde. Cu admiraţie.
Mulţumesc mult Maria pentru comentariul tău de suflet. Cu respect, Titus.
Frumos poem , felicitări !
cu tot din tot ramas dorit
de gandul meu nu e strivit
mereu ramane doar iubire
si chiar de-ar fi o amintire
prin gand renasc a doua oara
privind la fluturii cum zboara
naunta lor suav pictata
cu mine rade de-odata!
si-s ninsa-n tample cu mult alb
si greu si gandul de prin ani
dar suflet tanar tot mai am
si n-am sa uit de fluturi dalbi
Mulţumesc pentru comentariile dv Doamna Camelia minunat comentariul dv.!