Gândurile stau la pândă
ca o fiară flămândă,
stelele oarbe-şi dau în ghioc,
luna stearpă a tras zăvorul nopţii
şi moţăie într-un ochi de apă,
pân' ce zorii hulpavi o golesc.
Un gând neastâmpărat
se prinde de poalele dimineţii,
descânt îndelung depărtarea
dintr-o oglindă înfumurată,
palmele ating aripi de fluturi,
iar trupul devine o plasă.
Norii plutesc parcă-s condori,
altă zi somnoroasă face din ochi,
de pe acoperişul gândurilor
dorul desprinde o amintire,
fiorii o iau la galop, iar ploaia
se revarsă ca o simfonie de Bach.
Tălpile-mi ard pe zăpezile vieţii,
cărările toamnei-s plumbuite,
doar gândurile se-mperechează
într-un pat nupţial, nerăbdarea
face solfegii şi sorb până la fund
din potirul trăirilor nemiloase.
22 Martie 2017 - MIT
( Foto: Internet)

Comentarii