stihia
Îmi pierd privirea peste-ntreaga zare
Și stau ca un soldat rănit de gardă,
Mă-nec în alba cerului culoare
Prin geometria florilor bizare
Din geamul înghețat de la mansardă.
Se clatină tot cerul de potop
Sub viscolul cu-apucături bizare,
În alba lui vâltoare mă îngrop
Ca pescărușul rătăcit pe mare
Ce s-a pierdut aevea-n depărtare.
Sub neodihna vântului lichid,
Îmi mut privirea peste codrii goi,
În pivnița pădurilor-mă-nchid,
Ca mortul înviat într-un strigoi
Și-n zarea asta mă destram
Cu corpul meu ce nu-l mai am.
Ca din noianuri cad și mă-ntrupez
Și iar aș vrea să scriu o poezie
Zidit de viu în marile zăpezi,
Să am doar mâna ce-ar putea să scrie,
Poemul iernii despletind livezi.
-->
Comentarii