Plugu' tăcerii a prins demult, rugină
iar pământul cuvintelor nu se-afână,
dincolo de orice clipă ce vine târzie
prin gânduri ne căutăm cu frenezie.
Şi n-am găsit cuvintelor o rădăcină
să-ncolţească iubirea ce n-are vină,
am sperat că-n timp se va ivi o cale
prin unirea a două puncte cardinale
Mireasma mea şi azi o simţi povară,
e ca un dar, când viaţa te doboară,
mă vei găsi pe pragul minţii obosite
de-atâta aşteptare-n nopţile tânjite.
Dar încă întrebăm cum putea să fie
căci am visat mereu la altă galaxie,
străbatem depărtarea spre un apus
am fost destine, dar viaţa s-a opus.
29 Ianuarie 2016 - MIT

Comentarii