STRĂINA
(Corneliu Neagu, 12.06.2019)
Străina apărută-n prag aseară
se întorcea fără bagaj din gară.
Privind spre ea, când a intrat în casă,
părea o umbra din trecut rămasă
pe dorul meu răpus de insomnie,
orfan pribeag pe zorii-n agonie.
M-a dojenit că-o răscolesc cu gândul,
că, nedormit, pierd nopțile de-a rândul,
iar ea, gonită-n fiecare seară,
își caută un adăpost pe-afară,
iar către zori, când oboseala frânge,
sunt încă prins în cugetări nătânge,
cu gânduri sumbre, care o apasă,
că nici nu vrea să mai revină-acasă.
Eu ascultând dojana ei ostilă,
mi se părea că-mi cântă o sibilă
pe notele nescrise dintr-o dramă
ce în lăuntrul meu adânc mă cheamă…
Atunci, privind Străina, încă-odată,
vedeam chiar Tinereţea mea furată!...
-->
Comentarii
Mulțumesc, Lenuș Lungu, un gând ales din partea mea!
privind Străina, încă-odată
vedeai chiar Tinerețea ta furată -
dar de-o „privim”, desigur amândoi
aducem tinerețea noastră înapoi...
Ce zici... facem împreună o încercare,
Domnule NEAGU ?