Plouă. Bobițele cad din cer
Parcă sunt cireșe amare.
Emoționat, trist, puțin stingher
Le împrumut o-mbrățișare.
Parcă sunt cireșe amare
Stropii ce îmi mângâie fața
Le împrumut o-mbrățișare,
Când apare blând dimineața.
Stropii ce îmi mângâie fața
Lunecă, apoi dorm pe asfalt
Când apare blând dimineața.
Vara-i cucerită cu asalt.
Lunecă, apoi dorm pe asfalt
Stropii reci ce apar nechemați,
Vara-i cucerită cu asalt?
Noi privim în jur tăcuți, mirați.
Stropii reci ce apar nechemați,
După un timp, cad din picioare.
Noi privim în jur tăcuți, mirați
Și bucuroși, zâmbim spre soare.
-->
Comentarii
Dans în ploaie, vreau și eu,
Dragă Petru, tot mereu...
Însă-s blocată, frate
În... singurătate.
Ploaia poate mă adoră
Și ar vrea să îi fiu noră,
Însă de gândesc puțin,
La umbră mă... întrețin.
Că îți place, Vladimir,
Să știi că nici nu mă mir...
Ploaia splală de păcate,
De vorbe... nerumegate.
stropi de ploaie ce prind viață
se preling pe corp și față -
sunt speciali în felul lor
când pe DORINEL o vor !
Frumos... felicitări, DORINEL !