sub teiul de la marginea drumului
îmi număr clipele
nimănui nu-i pasă
teiul a înflorit de 56 de ori
în liniştea lui se ascunde o zbatere
una singură dintr-un anotimp în care
mama îmi citea din Tatăl nostru iar
Dumnezeu se juca mereu cu mine
nu mai ştiu unde e mama
a plecat într-o dimineaţă de primăvară
şi nu s-a mai întors
poate a rătăcit drumul sau poate
nu ştie că un băieţel o mai aşteaptă
în locul în care
timpul topise mirosul de tei
ca pe o lumânare...
liniştea începe să urce pe mine ca iedera şi
creşte şi creşte răsucită înspre apus
îmi adâncesc faţa între palme
şi aştept...
poate la celălalt capăt al lumii e primăvară
Comentarii
lenuş,
încântat şi onorat
multă stimă
elena mititelu,
mă bucur să am un oaspete drag care bucură.
mii de mulţumiri
Toată admirația...Felicitări!
Am citit cu mare drag versurile domniei voastre ca de fiecare dată! La cât mai multe înfloriri ale teiului!
Preţuire,
claudia cioca,
încântat de trecere şi semn
Semn de placuta lectura!
agafia dragan,
mulţumiri de suflet.
sunt bucuros de fiecare trecere
Recitit cu multa placere.