Sunt zile în care mă îmbrac în otravă
când frica de necunoscute ţărmuri muşcă
din inima prinsă-ntr-un mâine incert
pornesc la vânătoare
cu o fărâmă de adevăr
îmi topesc gândurile
înflorite într-un descântec
să le aud cum urcă în miez
şi eu dezgolită să curg
într-un sâmbure de întuneric
spre acea parte din mine
unde am fost pasăre albă
lupoaică flămândă
în ochiul necuprinsului
înainte ca noaptea să-mparta timpul cu ziua
când un cuvânt de lumină
desena imaginea iubirii
înafară asurzitorul strigăt al tăcerii
înăuntru
neliniştea liniştei
-->
Comentarii
Deosebit de fumoasa! Admiratie!