SUFLET ALB

Sfâșiat de prea multă

neagră și rece lumină

zâmbet frânt în ochi amuțit

vis pierdut fără față de pernă

plâns prea plouat fără sfârșit

fulger topit în nepătruns

renaște acum tril de sirenă

privește-ți uimirea vie-n oglindă

nu vezi că flori ai fierbinte sub limbă

că râzi voios ca un pas de copil

acum nu mai e loc de ocară

de aspru sub pleoape nicicum

învață-ți durerea sa doară

cântă cu aripi pân' la genunchi

lasă trecutul

de ciudă să moară

de nou și spre sus

verdele-ți trunchi!

 

11 05 2012

Ștefan Oană

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Acest răspuns a fost șters.
-->