Ce limpede şi calmă-i noaptea,
în clar de lună şi de stele
când licuricii-şi cheamă oastea
în tenebre, vii lumânărele.
E plin de pace şi linişte în jur,
Aud cum se strivesc în depărtare,
talazuri înspumate-n malul dur
şi vuietul de vânt iscat din mare.
S-aşterne o linişte în interior,
Se pare că nici nu mai exist,
doar dacă mă cuprinde un fior
născut, crescut din suflet de artist.
Simt o nemărginită duioşie
şi-mi pare că aievea ai venit,
ca să-mi presari în suflet bucurie
şi să te-nalţi cu mine spre zenit..
Ioan Friciu
-->
Comentarii