În dimineaţa asta cineva mă aşteaptă să vin afară…..Bate la geam încet şi dansează prin grădină. Liniştea casei îmi place dar tu nerăbdătoare mă chemi insistent.
Ieri era soare, mugurii zâmbeau frumos în lumină, florile s-au deschis fluturându-şi petalele. Dar, uite ai venit şi cu stropii tăi mă atingi, eu te-am aştepta să vii. Cred că eşti deja prietena alături de care am plâns şi am râs. Picăturile tale mi-au mângâiat obrajii câteodată calzi, câteodată reci. Sunt o frunză ce-şi oglindeşte verdele în picuri de ploaie cuminţi când liliacul îmi atinge cu flori obrazul. A venit pe furiş şi face mult zgomot pe acoperiş.Ploaia mângâie crengile verzi, vântul răsucește norii pe cer. Dar uite…. te-am ascultat, am deschis umbrela, deşi eu te plac aşa cum eşti când caldă , când rece. Mă conduci în dimineaţa asta şi mi te strecori printre gene, stropii tăi mă dezmiardă. Mă opresc din drum şi te las singură afară aşa cum îţi place ţie. Mă întrebi iar, unde te ascunzi de frigul care te pătrunde. Poate după un nor simt mireasma grădinii şi violetul liliac care îmi gâdilă nările. Un strop de soare atinge gingaş mintea, sufletul, cuvintele. Sunt pagini născute din ploaia trecută pe care alte cuvinte acum le sărută.
Mă bucură fiecare zâmbet printre picurii ploii, sunt și ploi minunate. Totul are sens în viața noastră. Un răsărit dimineața, o rază de soare, un apus frumos, câteva picături de ploaie. Fiecare din noi suntem câteodată o picătură pură în cascada vieții, un curcubeu viu care colorează pământul. Las ploaia să mă îmbrățișeze, să-mi mângâie tâmplele, frumos printre raze dansează. Ploaia biciuește pământul, mă ascund sub umbrelă și grăbesc pasul. Nu sunt pesimistă când plouă, după ploaie și furtună vine și vremea bună, spune un proverb românesc. Așa este.... După o lacrimă, răsare soarele într-o dimineață și adaugă culoare vieții.
15 aprilie 2017
Comentarii