suflete, patima zborului
suflete,
patima zborului,
ce bați cărările
cerului, norului,
te-ntâmpină orele,
iernile, verile,
luceferii-ți sună,
a glsuri de lună
și seară de seară,
îmi cazi ca povară,
iar pe înserat,
vii pe buze sfinte,
în dor de cuvinte,
mai ia-mă și du-mă
pe cărări de brumă,
fă-mă să cobor
spre un noi izvor,
cată să-nțelegi
ale tale legi,
pe cerul virgin
în potir de crin,
suflete, suflete,
patima zborului,
mai stai locului;
val năval,
singurătate,
vreau mereu
să-ți dau dreptate,
să-mi scutur
sufletu-n rouă,
să-l împart
mereu în două;
o, plânsule,
plâns suspin,
ce mai viață,
ce mai chin,
așteaptă-mă
c-am să vin,
c-am să urc treaptă
cu treaptă
unde dorul
mă așteaptă,
și-am să fiu
gata de fugă
peste steaua mea,
nălucă,
să rămân
așa stingher,
în zborul meu
efemer...
sâmbătă, 19 noiembrie 2016
-->
Comentarii