Sufletul meu e un complex de reflexe…!
N-a priceput nici Taina,
Nici rostul acestei lumi.
Vesel, fericit tot hoinărește,
Sus, pe înaltele culmi.
Uneori, depășind limitele, se desprinde
Căutând prin întreg Univers
Adevăru-Absolut al pătrunde…!
Aleargă prin spații,
Purtând pe aripi, un cântec, un poem…
Cu o neînțelesă șoaptă
Și iar, coborând pe pantă,
Cu fruntea în cunună
Aduce cu el, din sublima simfonie,
„Seninul” din furtună..
Elisabeta Brănoiu, azi-05-03-2017.
Comentarii