Sufletul așa ca vântul,
Bântuie pe tot pământul.
Tare vrea să se oprească,
Să aline, să iubească.
Numai poate de durere,
Inima amor îi cere...
Vrea ea dragoste trupească,
De-a cuiva să se-ncălzească.
Vai de inima uitată,
Că-i de făt, sau că-i de fată...
Greu se chinuie în vis,
Precum vulturul închis...
El își caută un seamăn,
Mai ales, un suflet geamăn.
Vrea cu dânsul ca să zboare,
Fericiți sus... pân' la soare.
Imagine din Internet
Comentarii
Mrs..., pentru lectură și apreciere!
Mulțumesc pentru lectură și apreciere, stimată Daniela Vîlceanu !
Uneori, așa și se întâlnesc: prin poezie... sufletele singuratice
Nu-i o aluzie,
Și nici gelozie,
Este o părere...
Voi puneți o bere!
Mda...
Două suflete singuratice?
singur sunt în a mea casă
singur dorm și stau la masă -
singur ies la o plimbare
asta-i viața... ce mă are...
și-a mea soartă-i încurcată
de pe șine deraiată -
dar chem iute-o „macara”
și stau drept din nou... ha ! ha !
Nu ești singura într-o astfel de
situație, Dorinel !
Și eu sunt !
O, lalele, chiar îmi plac!
Am roșit, dar nu se vede,
Căci printre versuri umede
Mă simt ca... broasca pe lac.
Pentru Tine, Dorinel,ești o prietenă minunată!
Să „fur” inimi, Vladimir?!
Poate vârsta mă mai lasă,
Dar singurică-n a mea casă
Versul vostru-l admir.
Dacă astăzi n-am cuvinte
Nu tăcerea-i vinovată,
Ci soarta mea... incurcată!
Dar... vom merge înainte!!!