sunt poate ultimul cocor
vreme rea, vreme bolnavă,
m-a transformat în epavă,
am în mine-o maladie,
boală de melancolie.
mi-am făcut deja palat,
cu niște pereți de ceară
și adorm singur pe-un pat
tocmai în steaua polară.
și visez la stele verzi,
în cârciuma trocadero,
(are-un vin de nota zero)
hai cu mine, de nu crezi!
cine-l bea, nu se mai scoală,
stă sub piatra funerară
și-i cântă prohodu-n veci,
șapte popi grași și zevzeci.
mai ascult și-un lăutar,
ca venit de nicăieri,
cântă seara la boieri
ce se strâng voioși la bar.
de lumea ceea de departe,
atâta haos mă desparte,
încât aici mă simt ca-n rai,
precum ciobanul de pe plai.
luna șuie-n piept mă doare,
pe geana sufletului fals,
aș vrea să fac cu tine-un vals,
doar dimineața pe răcoare.
tu dormi deja într-o oglindă,
o clipă cât mai ești cu mine
și Lină dulce, lină-lindă,
dispari în visele-mi divine.
acum mă văd cocor în zare,
dormind pe o fregată-n zbor,
sunt poate ultimul cocor
cu gusturi tandre și bizare.
luni, 30 iulie 2012
-->
Comentarii
Omul este un cocor care zboara pe dinlauntru ...spunea Arghezi
Multe mulțumiri, Mihaela!
tu dormi deja într-o oglindă,
o clipă cât mai ești cu mine
și Lină dulce, lină-lindă,
dispari în visele-mi divine.
acum mă văd cocor în zare,
dormind pe o fregată-n zbor,
sunt poate ultimul cocor
cu gusturi tandre și bizare.