sunt ultimul romantic
sunt ultimul romantic de serviciu
la ușa suprarealismului în floare,
apăr poemul meu de orice viciu
ce ar putea din prag să mi-l doboare.
sunt ultimul romantic pe pământ
ce crede totuși în iubirea sfântă,
sunt glasul ciocârliei pus în cânt,
pe care toată lumea noastră -l cântă.
în părul tău de aur, o copcă de argint,
cu pletele doar râuri de mătasă,
te caut tot mereu prin labirint,
ca să te văd ca luna de frumoasă.
ești clopotul de schit dintre pădure
ce m-a trezit din visul meu divin,
aveai doar unduiri de sonuri pure
cu corpul roz înfășurat în in.
numele drag ți l-am șoptit în flori
și te-am ascuns în ochi ca să te știu,
te-am îmbrăcat în sute de culori
să te zidesc în sufletu-mi pustiu.
miercuri, 15 august 2012
-->
Comentarii