E întuneric și e noapte
doar luna singură mai poate
să lumineze-abisurile toate
și tristul amurg din noi
cuvintele, abia mai ies din adâncime
ca nişte alge din mări tulburate
necunoscute amintiri ne cheamă
scântei dintr-o viaţă
pe care am trăit-o
frânturi care-ncearcă să se-adune
din dorința
pe care n-o cunosc
și din tăceri ne cheamă ca un vis
trecutul tău...
sunt nişte căutări scufundate
de pași necunoscuți călcate
ce mă neliniștește mereu...
găsesc în mine
rădăcina vieții
și în suflet o amintire grea
o scânteie,
ce trăiește în cenuşă
care nu dispare
din inima mea.
-->
Comentarii