te-am iubit
ca pe o floare rară,
albă sau poate altfel,
şi-ngenuncheam lângă răsărit
să pot oferi surâsul
mai dezmierdător decât al dimineţii,
aş vrea să ştii că te iubesc,
ascunzându-mi disperarea
că vei pleca în vreo noapte
fără să-mi spui...
frâng mâinile cu care te-am ţinut
treaz demult...
scrijelind cuvinte pe spatele icoanei
când mă rugai să călătorim împreună...
aş vrea să ştii că te voi iubi,
iluzia perfecţiunii mele acoperă
imperfecţiunea inimii,
dar strânge-mă de mână,
mi-e dor de tine
şi negăsind cuvinte,
caut privirea
pe unde-o fi, la câtă depărtare...
caut...
în tăcerea mea, ştii ce ascund?
-->
Comentarii
Profund, interesant, reuşit...
Felicitări!