Tabloul tău


Vrăjit, de frumusețe-ți răpitoare,
Pleoapele mi se-nchid ca de la soare,
Apăsate de-o grea timiditate,
Punând curajul în infirmitate,

Iar anii mulți, ce trec, par doar o clipă
De dulce adiere, cu a lor aripă
Stârnind un val, în curgere-i latentă
Adăugând pe țărm o nouă-amprentă

Din ruginiul toamnei vieții
Pe culoarea crudă a tinereții,
Sporindu-ți frumusețea amețitoare
Precum crește-un tablou în valoare

Înrămat pe o pânză de nemurire,
Chipul tău, pictat în raze de iubire,
Sufetului să-mi fie loc de închinare
Acum și-n eternitatea viitoare.

Mdraesculum, aprilie 2014

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->