teiule
(la mormântul lui eminescu)
înfășoară-mă-n crengile tale, teiule,
în umbra ta dulce și aromitoare,
vreau să-ascult la trunchiul tău,
foșnet drag de dulce floare.
înfășoară-mă-n crengile tale, teiule,
vreau s-ascult buciumul plin de jale
cum sună aici în sara pe deal
cu stelele ce-i scapără-n cale.
înfășoară-mă-n florile tale, teiule,
tu ai rădăcini adânci în pământ,
eu am rădăcini înfipte-n lumină,
de-aceea te-ador, teiule, și te cânt.
când ramura ta, foșnind tremurat,
se-aplecă spre mine în vântul noptatic,
îți simt mirosul de tei fermecat
și umbra eminului, un faun lunatic.
eu simt în sclipetul lumii celeste
un fulger de mari curcubee,
chipul poetului meu este,
eminescu poveste, eminescu scânteie.
marţi, 12 februarie 2013
-->
Comentarii