știi...

[Nuta Istrate Gangan]

uneori mai ai o şansă

minele pe care calci nu explodează
păşeşti pe un teren interzis
scapi nesfâșiat de dinții sârmei ghimpate
scrâşnet sub talpă
aerul lipsă
în secunda următoare
dezintegrat în mii de cioburi
te izbești de oglinda albastră a cerului
apoi fulguiești alene înspre pământ
păsări hulpave își sticlesc privirea
și își ling ciocurile negre

doar ochii îţi rămân întregi
puncte fără sprijin
căutându-şi cu disperare orbitele
cuiburi părăsite mult prea devreme

treci mai departe
victimă ratată
aproape erou
la știrile de la ora 5
renăscut
reîntregit
juri pe cele sfinte
că ai învăţat din greşeli

până în secunda în care...

câmp curat
iarbă răcoroasă culcată sub pas
după-amiază care nu prevestea nimic

explozie!
16:45

liniște...

miros de alge putrezite
într-un oraș aflat
la o mie de mile de mare

neant...

bocănitul constant
al unui picior de lemn
pe asfaltul subțire

[Nuta Istrate Gangan]

multumesc doamna Delia:)

[Delia Staniloiu]

Oricît ar părea de cruntă imginea, de multe ori viaţa este aşa dar, mergem mai departe chiar dacă piciorul de lemn bocăne pe asfalt. Cu preţuire...

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]