Ştii, mamă,
viaţa are prea multe indicatoare,
dar niciunul de întoarcere,
să mă ducă la naşterea ta,
să îţi simt plânsul de stea
să mai pot fi copil,
când mă ţineai de inimă
să nu scap visurile.
Acum clipa ţipă şi eu tac
vreau să-ţi aud cântecul de leagăn
iubirea să mă legene pe genunchii tăi,
tainele lumii să-mi adoarmă pe buze.
Mamă eşti o rugăciune venită
din suflet de copil
înălţată către stele pe un fir de durere,
o lacrimă de dor
pe care o caut în ochii lui Dumnezeu.
Mă rog, Doamne, să mai plângi
să o pot cuprinde în palmele clipei
să se nască-n cuvânt.
Ştii, mamă, zilele sunt întrebări
ce-şi caută rostul,
eu un punct în infinitul vieţii.
Ţi-am fotografiat surâsul
îl developez de câte ori mi-e dor.
E în alb şi negru, dar îl colorez
C-un „Te iubesc”!
-->
Comentarii
Mulţumesc frumos, d-na Agafia Dragan!
Frumos!