timpul se învârte
în Lumina Atotțiitoare,
il poți opri, tu... oare?
desigur, petrecând sub bolțile de brazi,
cu o durere mută și amară,
viața ta rămâne la prezentul... azi!
ades, indescifrabil,
te trezești cu gândul
la albele primăveri
și te întrebi,,
cum au trecut?...
parc-a fost mai ieri!
și tu și eu,
ne reamintim mereu
de timpul trecut!
paradox,
enigma vieții la fel am petrecut...
și sufletul și trupul,
orbecăind înstrăinați prin labirinte,
sorbiți de înălțimi...
sub geana aninată,
rămasă alături, lacrima fierbinte!
dar vedem abia acum,
la sfârșit de drum,
înt-o vestală aură divină,
trăirea timpurilor toate.
lacrimile?!!.. î-s buchete de scântei
luceferi luminând, gravitând
printre Nepieritoarele Lumini!
lângă Cel Fără de Moarte.
-->
Comentarii