(ironie amară)
Imprumută-mi, te rog, ceva timp!
Secunda-i atât de subţire,
N-am vreme nici să te văd,
Nici să plec,
Decum să ne dăm întâlnire...
Imprumută-mi minutul în care,
Aş putea să te uit - dar nu pot;
Nu-i timpul uitării,
Nici ce-l al plecării
Doar lipsă de timp, e în tot !
Te-aş putea fura într-o noapte,
Dar nu-i timp, nici fân pentru cai
Iarba a uscat-o pâmântul,
Secunda o fură cuvântul
Şi ce ai pierdut - nu mai ai!
Imprumută-mi o zi - de la tine
În care să-mi fac inventarul tăcut,
Nu mai e vreme pentru ceea ce vine,
Nici pentru alt început;
Voi scrie vizibil pe ultima uşă:
SUNT LIBER!
(Timpul meu pe pământ - a trecut... )
-->
Comentarii
Onorat pentru comentariu distinsă doamnă, Ioana Voicilă Dobre.Mulţumesc!
,,Te-aş putea fura într-o noapte,
Dar nu-i timp, nici fân pentru cai ,,
Superb!
Mulţumesc pentru citire şi comentariu, Mihaela!
Ai spus bine "ar trebui să ne facem timp"...dar să recunoaştem că, pe toată planeta este o acută lipsă de timp!
Trist dar adevărat!
Frumoase versuri, e adevărat, dar eu cred că sunt unele detalii în viaţă pentru care ar trebui să ne facem timp, înainte ca el să treacă. Şi-aşa, viaţa este atât de scurtă, încât este păcat să nu ne facem timp.