Timpul fără mâine

 

Iubirea noastră cu gust de mure

îşi caută drumul înapoi, spre casă

prin pădurea cu copaci de granit

copacii o strâng, o apasă

undeva, departe, cineva

ascute o coasă

ochii tăi au culoarea

unor iezere triste,

mâinile mele nu mai au decât vânt,

corbul bătrân ţipă: “atât”!

apele se închid peste ziua de mâine

aproape, aici,

doar tăcerea şi coasa!

 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->