Ca să nu-și achite nota de plată, timpul
se deghizează, mereu, într-un magician,
fură anotimpurile din calendar și dispare,
iar când trecuta toamnă era în călduri,
s-a strecurat tiptil spălând,
pe ultima sută de metri, cu ploi,
repezi și reci dorul frunzelor,
arse de sărutul vântului vinețiu.
Vântul nemilos a împrăștiat cenușa
peste pământul frământat și amorțit,
ponosind scoarța unde înflorește viața.
Cerul s-a colorat, din nou, ca bazaltul,
zăpada a pansat copacii rămași cu umerii goi,
dar pe ramuri de gând foșnesc cuvintele,
patina anotimpului nu le-a cuprins,
înfloririle din suflet, nicicând, nu s-au stins,
și seva alfabetului pulsează în călimară.
Timpul magician, prin mâna lui neștiută,
a-mprăștiat, de nenumărate ori, ninsorile care
mi-au troienit viața, iar sufletul s-a-nveșmântat
cu seninătatea cuvintelor așternute pe hârtie!
24 Noiembrie 2018 - MIT

Comentarii
"Tuturor, dragi mulțumiri pentru popas, semnul de apreciere și comentariu! Cu pretuire, MIT"