timpule
ce se-ntâmplă, timpule, cu mine,
tot mereu mă-mbătrânești, cu anii,
în clepsidra vremii care vine,
am din socoteli numai pierzanii.
părul tinereții deja s-a albit,
a căzut argintul cerului pe el,
ridul din obrazuri mi s-a adâncit,
nu poți să mai stai, timpule, nițel?.
clepsidra asta nu poți s-o faci spartă,
așa ca ceva neprevăzut,
nu poți să treci singur pe la poartă,
să te faci că nu m-ai mai văzut?.
te-am zărit azi noapte ca un fulger,
te-ai holbat asupra mea himeric,
ca pe-un demon rău, sinistru înger,
te-am văzut din pat prin întuneric.
ai făcut din somnul meu cel darnic
un imens pustiu venit în șoapte,
am vrut să adorm, a fost zadarnic,
m-am luptat cu tine-ntreaga noapte.
sâmbătă, 24 martie 2012
-->
Comentarii
Cu toată admiraţia
Timpul,dusmanul nostru...foarte frumos,felicitari!
clepsidra asta nu poţi s-o faci spartă,
aşa ca ceva neprevăzut,
nu poţi să treci singur pe la poartă,
să te faci că nu m-ai văzut?