TOAMNA



Înot în mierea toamnei mult prea capricioasă,
în miros de gutui, fluvii de must şi tămâioasă.
Pădurile de-aramă arzând timid în vraja ei
ne dau răcoarea sărutului, ce nu-l mai vrei!

Umplutu-mi-am paharul cu frunze tremurânde,
plutire tainică, stingheră, pe vraja unei unde.
Un vis de dor, ce-n pragul serii stă să moară,
se-ascunde tupilat, e-ngenunchiata primăvară!

Mai lasă-mi toamnă tristă, flori vii într-un răzor,
făra de ele simt, cum totul, îmi este trecător.
Zările-arzânde se scurg pustii într-un ocean
şi iarba-n câmp uscată-i, pârjolită, făr’ alean!

Ochii mei, murit-au, aminte nu îşi mai aduc
de păsări cântătoare printre crengile de nuc,
ori poate coborât-au în adâncuri, printre rădăcini
pleoapele-mi mulţime, strigăt fără ecou, mi-alini! 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->