TOAMNA



Flori adună
în cunună
şi le-mparte
şi străbate,
ceasul cel
fără de moarte.

Doar nebunul
de Zefir,
printre plete
lungi,
de fete,
se mai joacă
într-o doară
chiar acum,
în prag de seară!

Risipeşte
pe-ndelete,
frunze moi
de-aramă veche,
pe sub paşi
uşori de damă,
numai ea,
sfioasa toamnă,
până-n zori
harnică ţese,
văluri lungi
pentru mirese
risipind,
aşa `ntr-o doară,
aromă de
scorţişoară.

Se stârneşte-apoi
o boare,
ce încet mă urmareşte,
mă-nfioară,
mă măsoară,
şi cu mâini de vânt îmi trece
peste fruntea-mi
gânditoare,
neguri dulci,
fremătătoare,
să mă-ncânte
şi descânte,
dorurile
să-mi alinte!

Mustul, gâlgâie
în vedre,
la proţap
e-acum pastrama,
colaceii în cuptoare,
îşi mai arămesc culoarea.
E-un miracol de arome
şi culori din curcubee,
să mai spui cumva că toamna,
nu e zâna melopee!



Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->