Călătoresc iar prin toamna copilăriei,
anotimpul și-a schimbat altă pălărie,
Mă rătăcesc lângă frunzele uscate,
am multe gânduri de ploaie furate.
Pe drumul plouat o frunză se plimbă,
și în copaci toate ramurile se schimbă,
Printre bolțile mari acoperite de rugină,
știu ca numai toamna are o mare vină.
Am cautat și am găsit în casă o carte,
frunzele sunt mai triste și mai plouate,
Se scutură toate mângâiate de vânt,
adun pe foia albă al toamnei cuvânt.
S-a oprit altă toamnă în sufletul meu,
și florile amintirilor se ofilesc mereu,
Călătoresc frunzele pe drumurile uitate,
numai de vanturi sunt mereu căutate.
Merg liniștită prin toamna copilăriei,
culoarea frunzelor îmi place mult mie,
Adun pe foia albă frunzele colorate,
în tolba sufletului sunt bine păstrate.
Comentarii
Mulțumesc! Într-o lume care aleagă numai după bani și nu știu să iubească o rază de Soare, un fulg de zăpadă, sa asculte glasul vântului, sa privească o stea pe cer este frumos atunci când cuvântul scris îți mângâie sufletul.