Tăcerea –
Limbă universală
Cu rădăcini profunde
Din marea artă a conversației
Seninătate stăruitoare
A unei minți meditative;
În noianul de răspunsuri posibile,
Căutând lumina
Sacră,
După ultimul cuvânt
Ieșit din matca gândului
Adevăr sticlind jăratec
În ultima zbatere de puls
Care pliază liniștea
În pleoapa deschisă
De cuțitul clipei
Instanță supremă
Cu cel mai puternic argument
Și cel mai dificil
De combătut
Doar în cimitir
Tăcerea e vie;
Devine ecou ce se pierde
În depărtarea zărilor
Sfidând, simultan,
Și clipa
Și veșnicia
(Drobeta-Turnu Severin, 2017, 18 aprilie)
-->
Comentarii
Mulțumesc, ELENA! Weekend împlinit!
Imagini care încheagă în forme precise mesajul poemului. Mulțumesc, domnule Ioan Muntean!
Superb poem! Felicitări!