Trăiri

[Chiorean Aurel]

Trăiri 



Sunt trăiri în alb corăbii, în furtună, în văpaie, 
netrădând nici luciul mării, nici înaltul care doare, 
stând sub fulgere catarge, fie arsiti, fie ploaie, 
mângâiate-n briza marii, doar de visele impare. 

Sunt corăbii, pleacă stoluri, sub un dor, atâta frig, 
nu-şi trădează veşnicia, nici popasu-n drumul lor, 
toamna-n care stau la ţărmuri, toamna-n care eu le strig, 
când le văd o străduinţă, prin strâmtoarea unui nor. 

Doar iubirea adunată într-o carte foarte veche, 
mai aşteaptă în dor de vise, pe colinele din valuri, 
un cuvânt de dăruire, trandafiri în nepereche, 
navigând parcă în ceaţă, spre nebănuite faruri. 

Pânzele ne sunt cuvinte, faptele sunt trecători, 
zdrucinate de cutremur se lovesc de vreme rea, 
dar nu părăsesc vreodată, întristându-se sub nori, 
nava cea avariată, ancorând la mal de stea. 

Ai fugit prin trecători, spre trecute amintiri, 
călărind vise deşarte, sau nebănuite valuri, 
vei găsi din nou popasul ,după alte rătăciri, 
în speranţa din surdină, dar cu ceaţa ei la maluri. 

[Muntean Ioan blog]

Frumos!

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]