TRADARI 4

[Delia Staniloiu]

Zâmbetul lui o înfurie pe Doria. Îi mulţumii scurt şi se întoarse să plece. Dar, braţul ei rămăsese zălog în mâinile lui. Se uită la el apoi, semnificativ la braţ iar acesta înţelese că o deranjează şi-I dădu drumul. Ea traversă strada şi el o urmă. Reînnoi întrebarea:
- Şi de ce ziceai că vrei să te sinucizi? Întrebă iar zâmbetul acela se accentuă
- Nu ziceam zise ea iritată.
- Bine, nu ziceai spuse el dar poţi să-mi explicit de ce?
- Ca să aflu cum e!
- Oo, zise el cu un zâmbet larg, atunci trebuie să-mi cer scuze pentru că ţi-am împiedicat cercetarea.
- Zâmbii şi ea şi simţi că nu trebuie să fie furioasă pe el numai că era tristă în acea zi.
- Şi acum unde mergi? O întrebă el în timp ce mergea în aceiaşi direcţie.
- Acasă, veni răspunsul..
- Acasă? Singură?
- Exact, acasă singură. Dar tu? Nu te-am mai văzut pe aici. Avem cumva acelaşi drum?
- Cam da, veni răspunsul. Întâmplarea face că merg chiar până lângă casa ta, la vecinul din dreapta.
- Care vecin? Mă îndoiesc de faptul că ştii unde stau.
- M-ai prins, nu ştiu unde stai dar nu te-am minţit merg până la vecinul din dreapta.
- Dar îl cunoşti?
- Nu, nu-l cunosc... ar trebui?
- Mă gândesc că da, dacă tot vrei să-l vizitezi.
-Dar cine a spus că vreau să-l vizitez?
- Păi chiar tu... îi mai dispăruse furia pe el, îi plăcea că e spontan şi că are umor dar, tot nu putea să nu se gândească la faptul că atitudinea lui este a unui băiat cu bani răsfăţat şi care priveşte totul cu superioritate. Nici nu ştia bine de ce l-a catalogat aşa poate pentru faptul că zâmbetul acela misterios uşor ironic o iritase...
Au mers împreună pe o stradă lungă spre casa părinţilor Doriei. La colţul străzii Doria s-a oprit şi i-a spus:
- Până aici am mers împreună. Îţi mulţumesc pentru că m-ai ferit de maşina aceia şi-ţi doresc numai bine în viaţă. Îi întinse ferm mâna.
- El îi prinse mâna cu amândouă mâinile lui se uită în ochii ei apoi îi spuse:
-Nu-ţi lua adio de la mine că sigur ne vom revedea. Asta, o înfurie iarăşi pe Doria.
- Chiar fără voia mea?
Chiar fără zise el şi iar arboră zâmbetul acela ironic şi misterios
- Şi de ce ar trebui să se întâmple asta? Întrebă ea uşor iritată?
- Pentru că am planuri cu tine, veni răspunsul lui prompt. Ea râse şi-i spuse că ar fi curioasă să vadă cum s-ar putea întâmpla asta iar el ripostă spunându-i că nu va trebui să aştepte mult ca să afle, pentru că se vor întâlni curînd. Îi sărută mâna, o privi din nou adânc în ochi o salută şi plecă. Doria rămase puţin descumpănită apoi îşi zise că a vrut să fie teribil şi să o lase cu gura căscată ceea ce şi reuşise defapt. Era în continuare furioasă pe ea, pe pardesiul ei sărăcăcios, pe care parcă-l vedea pentru prima oară, pe haina lui de piele, pe ochii lui care o tulburaseră, pe lume, pe tot. Mai făcu câţiva paşi şi intră în curtea părinţilor. La puţină vreme uită întâmplarea şi-şi văzu de ale ei. Îi păru rău că în seara aceia trebuia să meargă acasă. Ar fi vrut să nu fi fost singură să fie cu Iana să-i povestească întâmplarea deşi ştia că Iana fiind o fire romantică ar fi catalogat întâmplarea ca un început de idilă. Dar, cu toate acestea, simţea nevoia să vorbească cu cineva.

[Gordan Mircea]

E, aici nu e nici o trădare, sîc!

[Veronica Carjeu]

Toate povestile de dragoste au un inceput frumos! Felicitari Delia!

[Sprincenatu Dan]

Citit cu plăcere textul posta, felicitări Delia !

[Camelia C]

Captivant! Asteptam,  sa vedem ce se infiripa pe aici

[maria]

ce pot sa spun este ca imi place, imi place, imi place...mult si poate  e mai lunga povestea asta, si....poate are si un final de tradare uitataaaaaaaa, ca prea frumos  simt cum apar intrebari de tot felul , stand de vorba cu provocarea  inimii fiecaruia  de a gusta fericirea, cea adevarata, as vrea eu ! oricum ar fi , va fi frumos finalul ales de tine pentru ca voi interioriza, sigur,  ori tristetea tradarii , ori frumusetea fericirii,ori... ori!!! acum  am o multime de provocari in suspans ... ce frumooos este ! 

[Delia Staniloiu]

Mulţumesc frumos doamnule Munteanu.

[Ioan Muntean]

[Ioan Muntean]

[Ioan Muntean]

[Ioan Muntean]

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]