[…]
Zilele Babei
Ciclu de nouă sau doisprezece zile, corespunzătoare cu zilele în care Baba Dochia urcă la munte cu oile, este dedicat morţii şi renaşterii sezoniere a zeiţei agrare şi a timpului calendaristic în preajma echinocţiului de primăvară. Obiceiurile ş practicile magice de înnoire a timpului se concentrează, în prima zi a ciclului, 1 martie, numită zonal Dochia, Marte, Mărţişor şi în ultima zi, la moartea Dochiei, 9 martie, numită Moşi, Măcinici, 40 de Sfinţi.
9 martie – Mucenici
În calendarul popular, această zi este numită Măcinici sau Mucenici şi reprezintă începutul anului agrar celebrat la echinocţiul de primăvară, la hotarul dintre iarnă şi vară, dintre zilele aprige ale Dochiei şi cele călduroase ale Moşilor.
În ziua de Măcinici au loc două sărbători de înnoire: ultima zi a Babei Dochia când, conform tradiţiei, aceasta se preface în stană de piatră, şi prima zi a Moşilor.
Sfârşitul zilelor babelor este marcat de această zi, când femeile fac măcenici pe care îi numesc sfinţişori sau bradoşi. Aceştia se fac în formă de opt sau de albină, amintind, prin formele antropomorfe ale figurinelor din aluat, sacrificii preistorice. Măcenicii se duc la biserică şi se împart la săraci. Tot acum se face şi o turtă în chip de om fără ochi, care se dă copiilor să o mănânce cu miere pentru morţii care, din greşeală n-au fost pomeniţi peste an.
O legendă povesteşte: „un om semăna mazăre de ziua Sfinţilor Mucenici. Văzându-l aceştia s-au plâns lui Dumnezeu căruia i s-a facut milă de om şi i-a rugat să-l ierte, sporindu-i recolta. Omul obţine o recoltă de 40 de ori mai mare, iar în anul următor, cuprins de lăcomie, încearcă din nou acelaşi lucru, însă când Sfinţii i se plâng lui Dumnezeu, care le dă voie să-l pedepsească fiecare cu câte o săptămână de boală.”
Tot acum se fac si focuri cu gunoiul strâns din casă sau din curte iar tinerii sar peste foc. Cu o cârpă arsă se afumă gospodaria şi este bine să se pornească aratul.
Focurile de măcinici
Îngroparea spiritului iernii şi renaşterea spiritului verii se realizează simbolic, prin aprinderea focurilor rituale în dimineaţa zilei de Mucenici - 9 martie (pe stilul vechi), echinocţiul de primăvară.
Focurile de Măcinici au roluri apotropaice: purificatoare, fertilizatoare. Fiind aprinse la echinocţiul de primăvară (stil vechi), este de presupus că funcţia principală rito-magică a focurilor de Măcinici a fost sprijinirea Soarelui pentru depăşirea momentului critic al echilibrului între lumină şi întuneric.
Scenariul ritual din ziua de Măcinici este simbolizat de câteva dintre obiceiurile acestei zile:
- prepararea alimentelor rituale, denumite în funcţie de zone: Sfinţi, Sfinţişori, Bradoşi;
- beţia rituală atestată de tradiţia populară, care susţine că în această zi e bine să bei 40 sau 44 de pahare cu vin;
- deschiderea mormintelor şi porţilor Raiului pentru ca sufletelor celor „plecaţi” să se întoarcă printre vii;
- aprinderea focurilor de Măcinici în curţi, grădini, în faţa caselor şi pe câmp;
- purificarea oamenilor şi vitelor prin stropirea cu apă sfinţită; protecţia magică a caselor şi anexelor gospodăreşti prin înconjurarea lor cu cenuşa provenită de la focurile de Măcinici;
- prepararea turtei de Măcinici pentru aflarea norocului în noul an;
- retezatul stupilor (scoaterea mierii de albine);
- tăierea primelor corzi de viţă de vie ş.a.
Baterea pământului cu maiurile
Baterea pământului cu maiurile sau cu botele este o practică magică pe care o efectuează copiii de Mucenici. Se spune că astfel se alungă frigul şi se scoate căldura din pământ, aduce sănătate şi noroc. În timp ce copiii lovesc pământul cu maiurile sau ciomegele, strigă:
„Intră frig şi ieşi căldură,
Să se facă vreme bună
Pe la noi pe bătătură!”
Prin anumite părţi se bate cu maiurile şi ciomegele în focurile aprinse prin grădini (Banat).
Uneltele cu care copii sau Moşii bat pământul ca să scoată căldura sau iarba sunt, de cele mai multe ori, făcute din aluat şi mâncate sacramental în ziua de 9 martie.
Beţia rituală
O reminiscenţă a sărbătorilor bahice ale antichităţii este obiceiul de a bea de Mucenici, 40 sau 44 de pahare cu vin. Se crede că vinul băut acum, de-a lungul anului se transformă în sânge şi putere de muncă.
Dacă cineva nu poate să bea atâtea pahare cu vin, trebuie să guste, sau cel puţin să fie stropit cu vin. Numărul paharelor de vin băute corespunde cu numărul Sfinţilor Mucenici din Sevastia.
Lăsatul secului de Paşte
Sărbătorile desfăşurate pe parcursul acestor două săptămâni sunt despărţite simetric de noaptea Lăsatului de Sec în Săptămâna Nebunilor şi Săptămâna Caii lui Sântoader.
Sărbătoarea nocturnă a Lăsatului de Sec este cunoscută sub diferite denumiri zonale: Priveghiul cel Mare, Alimori, Hodaiţe etc. şi păstrează anumite elemente care sunt specifice nopţii dintre ani.
[…]
Comentarii
Primavara sa va aduca in suflet si in familie, numai bucurii! Doamne ajuta!