trecătoare mai sunt toate…
toate-s trecătoare, dragă,
sentiment torențial,
a trecut o vară-ntreagă,
am suit încă un deal,
a trecut și toamna bearcă
frunzele filozofau,
ne-nvăța socrate, parcă,
oamenii încă oftau,
iar decembrie ne țese
lungi covoare de zăpadă,
plouă, doamne, cu mirese,
tot norocul să ne vadă,
penelopa pânza-și țese,
așteptând a câta oară,
ninge, doamne, îngerii
în covoare de alb pur,
peste valea plângerii,
ca-n rajiahii din jaipur,
ascult sunete de flaut
din trecut brâncovenesc,
caut și nu știu ce caut,
parc-aș fi cocon domnesc,
joacă zaruri dumnezeu
peste suflețelul meu,
adu-mi, doamne, ochii murgi
coborâți ca demiurgi,
făptura ei cea suavă
cu țâțele de otravă,
așa cu coapsele goale
ca două mănuși de oale,
mai fă și tu o greșală,
în lumea transcedentală,
pune-mă la munci, blesteme,
cu ocări de crizanteme,
să mă-mbolnăvesc, să zac,
într-o pădure de mac,
pe un plai de iasomie,
așa cum îmi place mie,
să-mi tragă oasele albe,
nouă fete, nouă salbe,
și cu umbra după mine,
să plâng lacrimă de mire.
e amiază,-i paradis,
mi-a venit dorul de scris,
am oprit noaptea în rai
ca să dau versului grai,
se-aude vântul lingău,
lovind streșina în hău,
la fereastră-mi trec toți cerbii
așa triști, de dorul ierbii,
iar pe boltă-n înălțimi
trec sute de heruvimi,
cântând corul domnului
la ușa creștinului,
se aud colindele,
fierb în tindă blidele,
la fiertura cea de os
s-a lăsat însuși cristos…
duminică, 16 decembrie 2012
-->
Comentarii