de Mihai Eminescu
Trei ingeri zboara-n asfintit
Doi tac, si unul a grait:
“ E linistea atat de mare,
Aud cum se deschide-o floare!”
Trei ingeri zboara-n asfintit,
Doi tac, si unul a soptit:
“ E linistea atat de sfanta,
Aud cum stelele isi canta!”
Trei ingeri zboara-n asfintit,
Toti tac, si unul a gandit:
“ Ce zgomote infricosate…
Aud o inima cum bate!
Cu siguranţă, Poetul Mihai Eminescu, în momentele când a scris acastă poezie, s-a inspirat din acelaş verset: “Femeia care naşte şi balaurul. (Apoc. 12)
Purtător de semn al iubirii
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
In apusul împovărat
de amurgul ce aduce
numai întuneric şi haos
rugăciunea naşte Lumina
unei dimineţi însorite.
Pe marginea timpului
se aude un scâncet de copil
venit din sângele străbunilor,
chemat pământul să sărute.
Abandonată-n neputinţă
femeia plânge la zidul tăcerii
înlănţuită-n umbră
sfredelindu-şi pântecele
pregăteşte pruncul să-l nască
prin lacrima durerii.
În inima nopţii
din adâncul nepământesc
prin depărtări în zbor
rotindu-se-n cercuri
ielele se hârjoneau, dansau
într-o horă de năluci
scâncetul de copil aşteptând
să-l înece la izvor.
Dar, din Imperiul Nemuririi
pe temelii de veacuri
străjuind Cuvântul
un ochi de “Tată” veghează
ca ţipătul din pieptul de copil
în pumnul Lui să-l strângă.
Prin trecerea de ani,
pruncul încoronat
“purtător de semn al iubirii”
zămislit în apusul împovărat,
buzele lui picură Lumina
din Izvorul vieţii,
zâmbind... urmează Calea
ştiind că pentru totdeauna...
veacurile n-or să mai plângă.
-->
Comentarii
Scumpa mea Prietena Camelia, multumesc din tot sufletul, pentri cartea de mare valoare pe care mi-ai trimis-o si Bunul Dumnezeu sa-ti fie de mare ajutor la nevoie! Cu drag, Doamne ajuta!
http://www.scribd.com/doc/61194472/Explicarea-evangheliilor-duminic...
Si eu raman la fel de incantata de vizita D-stra! Va mai astept, Doamne ajuta!