Un final de August 2022 în care încercăm să ne răcorim cât mai mult și să observăm cât mai temeinic frumusețea și măreția clipelor speciale ale zilelor și un început de Septembrie 2022 în care ne dorim să beneficiem pe deplin de mărinimia și autenticitatea debutului de toamnă. Puținii ciorchini de struguri din acest an a trebuit să fie culeși mai devreme din cauza graurilor și a viespilor, iar perele și merele, de asemenea mai mititele, încep să se coacă… Cei câțiva litri de must și de vin vor fi degustați cel mai devreme în iarnă. Picurii de ploaie au binecuvântat pământul în cele din urmă fără a cădea într-un mod exagerat și fără a face distrugeri, cu unele excepții prin țară… Mi-e gândul deja la lucrările de toamnă prin grădină și , din cauza vremurilor, mă miră că frunzele pomilor fructiferi n-au pălit încă. Trena toamnei adie ușurel… Murele native, pe care am insistat să nu le dezrădăcinăm, de la marginea grădinii, au dat și ele vreo patru-cinci pumni de fructe. Recolta e așadar brand local…
Vara 2022 s-a scurs încetișor și a adus din păcate prea puține reușite tuturor… Îngrijorările realiste privind instalarea unor noi greutăți economico-sociale plasează în pragul disperării pe mulți concetățeni. Natura însăși pare a nu mai suporta cupiditatea generală umană, iar râurile, fluviile, de parcă ar avea un spirit plutitor, bat în retragere și au ajuns la jumătate din debit… Mărturiile de peste tot pe planetă susțin în unanimitate acest fenomen: la noi, Mureșul și Dunărea arată deplorabil din acest motiv… Poetul antic Ovidius mărturisea despre măreția Istrului și a Pontului Euxin în exilul său la Tomis. De asemenea, incendii de anvergură revin periodic în mai multe zone ale Terrei, șubrezind capacitatea sistemului ecoplanetar de a ne susține și inundațiile din Pakistan sunt devastatoare. Devine evident că actuala paradigmă cultural-civilizațională este falimentară și că doar noi tehnologii vor putea relansa viața vegetală și animală într-un mod sustenabil și eficient. Am fost animat în ultimul deceniu de ideea conform căreia din acest al treilea deceniu al secolului XXI o revoluție generală este posibilă și mi-am imaginat că revoluția va fi generalizată și rapidă măcar în domeniile culinar, auto și telecomunicații…
Elevii vor începe în curând cursurile școlare și îi așteaptă un an școlar dificil și cu multe probleme nesoluționate asupra cărora planează incertitudinile. Se apropie și ziua mea de naștere: voi împlini patruzeci și cinci de ani de exil și aventură pe această planetă luminată de soare… Voi sărbători modest la domiciliu și urarea sigură este cea din partea mamei și probabil a unora dintre prietenii de pe facebook…
Am reflectat de numeroase ori la modul și la tiparele după care societățile umane sunt organizate. Din nefericire, artiștii, indiferent de gen, sunt percepuți ca niște agenți ai unei lumi neproductive, incapabili să susțină, (paradoxal,nu?!), contraperformanțele celorlalți și demni doar de un peisaj muzeistic… Noile tehnologii au excitat mințile tuturor și oferă speranțe chiar și generației tinere. Ele sunt urmate însă rareori din convingere și des din interes. Sunt convins că doar în lumea occidentală există condițiile pentru a se da un upgrade care să marcheze întreaga umanitate, la un moment pe care mi l-aș dori cât mai apropiat, poate grăbit de unele amenințări din lumea asiatică… În rest, cred că stagnarea actuală poate atrage doar alte crize și poate încuraja lipsa de performanță cu efecte negative la scară planetară. Și de asemenea, constat că nu mai există loc pentru Dumnezeu în această lume, dar indiferent că ești ateu sau credincios fără a privi spre … cer, vei constata că ai trăit în zadar.
După înfiorătoarea pandemie, relațiile internaționale s-au înrăutățit dând apă la moară opiniilor potrivit cărora Războiul Rece s-a relansat și reinventat… Recent, Mihail Gorbaciov a decedat lăsând un gol imens și regrete în lumea occidentală. Marea personalitate mondială, singurul lider comunist sovietic adorat în Occident, apelat în ovații uneori cu diminutivul Gorbi, a avut un merit imens în încheierea războiului rece și în evoluția spre democrație a țărilor est și central europene. Dacă Rusia ar fi continuat pe această linie și-ar fi consolidat credibilitatea internațională, ar fi putut deveni o federație democratică și respectată în concertul lumii occidentale, ar fi putut fi acceptată și integrată valorilor occidentale. Cred că ar fi fost într-adevăr magnific și adevăratele valori care aspiră spre normalitate și universalitate din Rusia s-ar fi putut afirma și ar fi putut crea libere… Copilul sărac din Rusia, cu bunici culaci persecutați de Stalin, a reușit la maturitate să arate latura decentă, vizionară și umană a Rusiei. Mihail Gorbaciov a fost providențial ! R.I.P., Gorbi ! Vom reflecta la tot ceea ce ai realizat pentru umanitate și nu e puțin deloc… La prima vedere, pare-se că ai contribuit cu un răgaz de câteva decenii pentru întreaga lume… Bineînțeles că va rămâne controversat și că va fi perceput oximoron, vor fi destui care vor spune că e mai mult decât pare la prima vedere, dar pentru mine tot providențial rămâne. Și ,de regulă, nu există dictatori care renunță de bună voie la putere… E evident, de asemenea, că nu putea fi perfect…
Comunitatea maghiară și-a sărbătorit tradițiile în luna august la Oradea prin înfrățirea cu orașul Debrecen și o frumoasă competiție internațională care a avut în prim plan porumbeii voiajori a adus crescători și columbofili în piațeta centrală orădeană. Concerte de muzică ușoară și simfonică au avut loc cu sprijinul comunității greco-catolice, reunind soliști și muzicieni celebri…
Ziua Limbii Române a trecut și ea aproape neobservată. Literatura a devenit un moft și o excepție. A citi din pasiune sau dintr-o curiozitate sinceră reprezintă o șansă a acestor vremuri și poate transforma pe fiecare om… Mă găsesc cu proiectele personale ”în așteptare”, dar mă consider privilegiat și bogat când citesc cărți interesante. Cred că pot găsi de fiecare dată minime răspunsuri despre ce a fost, ce este și ce va fi în lumea noastră când citesc ceva, iar cartea-mi dezvăluie lucruri interesante precum muzele din Teogonia lui Hesiod care : ”desfată cu imnuri/Sufletul mare al tatălui lor în lăcașul olimpic./Cele ce azi se petrec sau vor fi sau au fost mai-nainte/Spun cu-mpletitele glasuri; izvor nesecat le e gura/Sunete dulci revărsând. Părintescul palat al lui Zeus,/Fulgerătorul cumplit, cum surâde când glas de zeiță/Dalb ca un crin se răsfiră pe ninsul Olimp și-n lăcașul/Nemuritorilor ! Eternele glasuri glorifică-n cântec/Neamul zeiesc care merită primul cinstire deplină”.
Pe la Oradea am mers în câteo zi pe săptămână, iar urbea pulsează în ritmul ei. Într-o sâmbătă am petrecut de dimineață prin zona centrală, apoi am stat vreo două ore la bibliotecă și am savurat un capucino, o apă minerală și un croissant cu vanilie și afine la Piața 9, o locație cochetă chiar dacă în afara zonei centrale a orașului…
Aș dori să închei cu un haiku personal:
om însingurat –
un crâmpei de cer
și nicio veste…
Vă doresc o lună Septembrie 2022 benefică, prosperă, sublimă … !
-->
Comentarii