triptic poetic
1. rătăcit
toate cărările mele mi s-au înfundat
via apia stă doar în amintire
numai autostrada cerului e liberă
sufletele vin și pleacă
către o destinație necunoscută
navele cosmice călătoresc
via-iad-rai pe un traseu bătătorit cu sfinți
am o mie de intersecții
mă iau după steaua polară
aș vrea să merg într-un nord
într-o lume a ghețurilor
să întreb pinguinii de unde au împrumutat
hainele lor albe
nimeni nu-mi spune unde e nordul nordului
să găsesc pe ondin
acel rege nordic al ghețurilor
care să mă conducă în palatele lui subacvatice
acolo am auzit că fericirea
umblă desculță prin rai
și ademenește muritorii cu fleacuri
aș vrea să văd și eu cum arată
acestă minune de fată.
vineri, 18 ianuarie 2013
2. psihoze
tristețea întârzie iar în mine
așa cum iarna pare-o veșnicie
în cuibul ei se coc dureri
pustiuri peste câmpuri devastate
de dulcile singurătăți
pe unde păsările dau ocol
după stârvuri și leșuri
acoperite de praful uitării.
câteodată privesc cerul
ce se îndoaie ca un enorm arc
peste trăirile mele
și mă imaginez într-o
enormă catedrală
singur strivit de măreția ei.
fluvii de vise trec prin mine
și se varsă în oceane de necunoscut
fără a fi înțelese
platonice dialoguri între sine și eu
care cad în derizoriu
și mă răscolesc cu întrebările nerăspunse.
atâtea deceuri se adună
și se îngrămădesc zadarnic
în memorie
încât aș vrea să le ucid
înainte de a le da răspunsul.
viață, iubire, sentimente, dragoste,
ură, toate aceste patetisme
câteodată ne fac caraghioși
purtând aceste psihoze
ca pe niște stindarduri zdrențuite.
vineri, 18 ianuarie 2013
3. remember
farmecul lumii l-am uitat,
jur-împrejur cat amintiri,
timpul mi-a decapitat,
lumina pleoapelor subțiri.
ca un sisif urc și cobor,
fără să fiu atent la glasuri,
ating ușor nepăsător
clipa putrezită-n ceasuri.
parc’-aș călca mereu pe spini,
dornic s-ajung la cel ce sunt,
străbat prin raze de lumini
și pe covoare de cuvânt.
sunt pom sădit în infinit,
miracolul nu mă cunoaște,
și nici tăria din granit
care încearcă a mă naște.
pe buze asfințitul curge
în unduiri crepusculare,
soarele departe-amurge
printre aventuri astrale.
vis de poiene în păduri
în care noaptea mă răsfață
oprit sub zidul unei guri
de amintirile de față.
sâmbătă, 19 ianuarie 2013
-->
Comentarii