ce soarbe lumina
cu vocea ierbii
răzbătând dintre zidurile
ce te înconjoară
ca o umbră spre asfinţit
un portativ de culori
răsărite discret în magia cuvintelor
tu deţii prioritatea gândurilor
care vin şi pleacă
pe acoperişurile vieţii
lăsând speranţa
să învăluie anotimpurile
cu un glas domol
ca o dimineaţă de primăvară

Comentarii
multumesc Gabriela