tu

mi-e dor de sărutul tău
ce soarbe lumina
cuvânt cu cuvânt
verb cu verb
toate sunt îmbrăcate de tine

cu vocea ierbii
răzbătând dintre zidurile
ce te înconjoară
ca o umbră spre asfinţit
un portativ de culori
răsărite discret în magia cuvintelor
tu deţii prioritatea gândurilor
care vin şi pleacă
pe acoperişurile vieţii
lăsând speranţa
să învăluie anotimpurile
cu un glas domol
ca o dimineaţă de primăvară

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->