“Nădăjduit-a sufletul meu în Domnul, din straja
dimineţii până-n noapte. Din straja dimineţii să
nădăjduiască Israel spre Domnul. (Ps.129- 6).
Învredniceşte-mă,
Preadulce şi Preabunule Iisuse,
să-mi aflu odihna la Tine,
mai mult decât în toate bunurile pământeşti ;
mai mult decât în sănătate, frumuseţe,
cinste şi mărire, sau în putere,
vrednicie, iscusinţă, ştiinţă,
bogăţii şi meşteşuguri ;
mai mult decât în bucurie, plăcere,
laudă, mângâiere, dulceaţă
nădejde şi făgăduială ;
mai mult ca în darurile şi răsplătirile ce le poţi da ;
mai mult decât în veselia
şi fericirea pe care sufletul le poate simţi şi închipui ;
mai mult decât în Îngeri şi Arhangheli,
decât în lucrurile văzute şi nevăzute,
mai mult decât în orice afară de Tine,
Dumnezeul meu !
Numai Tu eşti nespus de bun,
Prea-înnalt, Atot-puternic ;
numai Tu mă poţi îndestula,
căci Tu eşti bogat şi dăruieşti de toate ;
Tu mângâi prin nemărginita Ta bunătate ;
Tu eşti frumuseţea şi iubire ;
slava Ta se ridică deasupra oricărei slave ;
puterea Ta este mai mare decât orice putere ;
Plinirea tuturor bunătăţilor,
în Tine, Doamne, Dumnezeul meu,
este şi va fi. Astfel, tot ce-mi vei da în afară de Tine,
orice-mi vei destăinui
şi-mi făgădui e prea puţin şi nu mă îndestulează,
dacă nu te văd şi nu te am pe deplin.
Inima mea nu-şi poate găsi odihna
şi nu se poate linişti,
până ce nu se ridică mai presus
de toate darurile şi făpturile Tale,
spre a veni la Tine !
Alţii pot să caute altceva în locul Tău,
mie nimic nu-mi place,
şi nici nu-mi va plăcea afară de Tine,
Dumnezeul meu!
Nu voi tăcea, nu voi înceta să mă rog,
până când Harul Tău nu se va întoarce la mine
şi vei grăi înlăuntrul meu :
« Iată-Mă că vin la tine! zice Domnul
fiindcă M-ai chemat.
Lacrimile tale, dorinţa sufletului tău
şi înfrângerea inimii tale smerite,
M-au înduplecat şi M-au adus la tine! »
Te-am chemat, Doamne,
Tu eşti Cel ce m-ai îndemnat să Te caut.
Vino, vino, căci fără Tine nu e zi nici bucurie,
Tu singur eşti veselia mea.
Fără Tine suspin şi-mi duc sărăcia cu durere...
căci în această vale a plângerii,
o mulţime de necazuri mă tulbură,
mă amărăsc şi-mi întunecă sufletul ca un nor.
Adeseori, mă împiedecă şi mă ademenesc,
închizând drumul care duce la Tine,
lipsindu-mă de dragostea Ta
de care se bucură totdeauna sufletele în Ceruri.
Numai lucrurile Tale sunt desăvârşite,
judecăţile Tale adevărate
şi purtatrea Ta de grijă cârmuieşte toate.
Ţie se cuvine laudă şi mărire!
Gura mea, sufletul meu şi toate făpturile la un loc,
lăudaţi şi binecuvântaţi pe Domnul!
-->
Comentarii