tu femeie, penelopă
de la un timp te visez cu pletele-n vânt ca o știmă
ce-ai îmbătat apele cu miresme de sălcii în floare,
ai corpul liană bătută de vânt și sălbatecii ochi de cicoare,
umbletul ți-e urmă de vis ce calcă pe perne de fluturi,
când râzi și vorbești, doruri și vise tu scuturi,
în fața ta înfloresc grădini de stele-luceferi,
ești leagăn păgân de neîmblânzite păcate ,
pângărită de ochi nevăzuți și de vânturi spurcate,
ești vis, ești minune despicând ramuri de dor,
meduză ce stai pe țărm bântuită de algele coapte,
ești marmora scoasă din ape făcută din carne și lapte,
zăpezi ai pe tine, afrodito, ieșită din spumă de mări,
venită din basme bătrâne, adusă din largi depărtări,
de neunde, femeie, căzută din ceruri cu nurii bălai,
ca beatrice ieșită din ochiul lui dante, din rai,
tu ții pământu-ntr-o mâna precum o fac zeii
și regii se-nchină la tine, blestemându-și pigmeii,
noaptea pe lună urlă de dor în palate pustii
și te-așteaptă fermecați de frumos, întrupată să vii,
tu gândești la ulise să-ți depene pânza de vise țesută,
dar pânza cu doruri și boabe de lacrimi îți este cusută,
aștepți unicornul să-noate pe mare când scapătă soarele,
când ploaia cade ca plumbul și-nghite izvoarele,
degeaba-ți sângeră gura și inima clopot îți sună,
vântul în furii pe mare norii adună-a furtună,
crâncenă-n brațe marea se luptă cu vântul,
ea vrea ca lumii să-i pregătească mormântul…
frumoasă ca steaua lui david din biblia sfântă
chipu-ți plin de speranță, așteaptă cu inima-ți frântă,
pe mare se luptă cu timpul și cu ciclopii ulise
tu țese-ți pânza răbdării din speranțe și vise
va veni sărbătoarea cea mare să vă unească pe viață
tu țese-ți pânza cea lungă cu spata, ață cu ață…
miercuri, 19 decembrie 2012
-->
Comentarii
de fiecare data lecturez cu mare placere si pretuire textele dv..